Răspuns pe scurt
La caracterizarea directă, trăsătura este spusă explicit de narator, de alt personaj sau de personajul însuși. La caracterizarea indirectă, o deduci din ce face, spune sau gândește personajul ori din relațiile sale. Arată secvența pe care te bazezi și explică legătura.
La caracterizarea directă, trăsătura este spusă explicit de narator, de alt personaj sau de personajul însuși. La caracterizarea indirectă, o deduci din ce face, spune sau gândește personajul ori din relațiile sale. Arată secvența pe care te bazezi și explică legătura.
Poți recunoaște cuvântul „răbdătoare” și totuși să eziți când trebuie să explici caracterizarea. Pentru elevii din clasele a VII-a și a VIII-a, exercițiul de mai jos urmărește exact acest pas: de unde ai aflat trăsătura? Adaptăm lungimea răspunsului la cerința primită.
Elena lucrează la o machetă. Ce aflăm despre ea?
Text fictiv, creat pentru acest exercițiu; nu este extras dintr-o operă literară sau dintr-un subiect oficial.
„Elena era răbdătoare. Încercase de trei ori să potrivească piesa în machetă, fără rezultat. A desfăcut montajul și a luat-o de la capăt.
— Ești perseverentă, i-a spus Vlad.”
Subliniază „răbdătoare”, apoi încercuiește acțiunea de a reîncepe lucrul. Primul cuvânt ne spune o trăsătură. Acțiunea ne lasă să deducem alta: perseverența. Vlad o numește și el, în replica de la final.
De la faptă la trăsătură: ce îți permite textul să spui?
Elena nu reușește din primele încercări și totuși reia montajul. De aici putem deduce perseverența: continuă efortul în ciuda dificultății. Aceasta este o caracterizare indirectă, prin fapte.
Un răspuns posibil: „Elena este perseverentă, trăsătură care reiese indirect din reluarea montajului după trei încercări nereușite. Faptul că începe din nou arată că nu renunță când întâmpină o dificultate.”
Ai numit trăsătura, ai ales fapta și ai explicat-o. Nu știm însă dacă Elena termină macheta. „Este câștigătoarea unui concurs” ar depăși și mai mult informațiile fragmentului.
Când trăsătura este deja numită, cine o spune?
În „Elena era răbdătoare”, caracterizarea directă este făcută de narator. În „Ești perseverentă”, ea este făcută de alt personaj, Vlad. Mai există o posibilitate: personajul să vorbească explicit despre sine. De exemplu, într-o replică nouă, „Sunt răbdătoare”, Elena s-ar autocaracteriza. Replica aceasta este adăugată pentru explicație; nu o cita ca parte a fragmentului inițial.
Cine numește trăsătura și ce putem deduce din fapte, limbaj sau relații sunt distincții explicate la pagina 67 a manualului de limba și literatura română publicat pe site-ul Ministerului Educației din Republica Moldova.
Dacă nu știi cui aparține o afirmație, separă replica personajului de relatarea din jurul ei. Poți revedea diferența dintre autor, narator și personajul care vorbește.
De ce dialogul nu înseamnă automat caracterizare indirectă?
Privește din nou replica lui Vlad: „Ești perseverentă”. El spune cum o vede pe Elena, deci face o caracterizare directă. Linia de dialog nu schimbă felul informației. În schimb, dintr-o replică jignitoare ai putea deduce lipsa de respect față de interlocutor, dacă situația din text susține interpretarea. Atunci ai explica o caracterizare indirectă, prin limbaj.
Aceeași trăsătură poate fi construită prin ambele mijloace. În răspuns, leagă denumirea modalității de secvența aleasă: aprecierea lui Vlad este directă, iar reluarea montajului permite deducția indirectă.
Ai explicat trăsătura sau ai povestit întâmplarea?
„Elena încearcă să potrivească piesa, apoi desface montajul” spune ce se întâmplă. Mai ai de spus ce arată această faptă: reluarea lucrului după încercări nereușite sugerează că fata nu renunță ușor.
Dacă răspunsul tău urmărește toate întâmplările, verifică dacă nu ai început să faci rezumatul fragmentului. Alege întâmplarea care te ajută să explici trăsătura cerută. Restul acțiunii poate rămâne în afara răspunsului.
Încearcă pe un fragment nou
Și acest text este fictiv, creat pentru exercițiu.
„Radu a găsit un portofel pe bancă. L-a dus la biroul de obiecte pierdute, fără să ia nimic din el.”
Scrie o trăsătură a lui Radu și arată cum ai recunoscut-o. Cuvântul ales apare în fragment? Încearcă răspunsul în două propoziții, apoi compară-l cu explicația.
Radu poate fi caracterizat drept cinstit: predă portofelul fără să ia nimic din el. Trăsătura este dedusă din faptă, deci caracterizarea este indirectă. Dacă ai ales „onest”, ai folosit un cuvânt cu sens apropiat. Dacă ai scris „curajos”, caută ce primejdie ar înfrunta: fragmentul nu oferă o astfel de dovadă. Păstrează întrebarea aceasta când îți verifici răspunsul la clasă sau la meditații: „Care detaliu susține cuvântul ales?”