Pregătire cu un profesor

EXCREŢIA
1. Topografic rinichii sunt localizați:
a. retroperitoneal;
b. anterior de coloana vertebrală lombară;
c. posterior pe peretele abdominal;
d. lateral de coloana vertebrală;
e. anterior pe peretele abdominal deasupra diafragmului.
2. Rinchii sunt situaţi:
a. în cavitatea abdominală;
b. în cavitatea pelvină;
c. anterior coloanei vertebrale toracale;
d. de partea stângă a coloanei vertebrale;
e. de partea deaptă a coloanei vertebrale.
3. În structura rinichiului diferențiem:
a. o capsulă renală externă de țesut cartilaginos;
b. o capsulă externă albicioasă fibroasă;
c. o regiune profundă sau cortexul renal;
d. o regiune corticală externă și una medulară profundă;
e. o regiune externă sau medulara renală
4. Rinichii au următoarele caracteristici anatomice:
a. rinichiul este de mărimea unui pumn și cântărește 175 g;
b. în secțiune frontală au două regiuni;
c. la exterior prezintă o capsulă fibroasă;
d. sunt organe pereche;
e. la exterior prezintă un înveliș muscular striat de culoare albicioasă.
5. Zona medulară renală este formată din:
a. formațiuni triunghiulare numite coloane renale;
b. piramide renale de formă triunghiulară cu baza spre cortex;
c. prelungiri corticale numite coloane renale;
d. ureter, tub lung care conduce urina;
e. formațiuni dreptunghiulare numite piramide renale.
6. Zona corticală a rinichiului:
a. coboară sub formă de coloane renale în medulară;
b. este dispusă la periferie – regiunea externă;
c. se evidențiază în secțiune frontală prin rinichi;
d. prezintă numeroase piramide renale;
e. este dispusă profund în parenchimul renal.
7. Piramidele renale au aceste caracteristici, următoarele excepții:
a. sunt orientate cu baza spre pelvisul renal;
b. au vârful orientat spre corticala renală;
c. sunt dispuse și intră în structura zonei corticale;
d. se deschid în calicele mic;
e. au vârful orientat spre pelvisul renal.

Subiect · pagina 2

8. Funcţiile rinichiului sunt:
a. excreţia unor produşi finali de metabolism ai organismului;
b. formarea elementelor figurate ale sângelui;
c. controlul concentraţiilor majorităţii constituienţilor organismului;
d. asigurarea hemostazei;
e. participarea la procesul de gluconeogeneză..
9. În rinichi pătrund următoarele elemente cu EXCEPŢIA:
a. ureterul;
b. vena renală;
c. limfaticele;
d. artera renală
e. uretra.
10. Din rinichi ies următoarele elemente cu EXCEPŢIA:
a. artera renală;
b. artera interlobară;
c. nervii renali;
d. vena renală
e. ureterul.
11. Sistemul excretor este alcătuit din:
a. rinichi;
b. ureter;
c. vezică urinară;
d. trei porţiuni;
e. uretră.
12. Rinichiul prezintă, pe secţiune:
a. o zonă centrală, medulara;
b. o zonă centrală, corticala;
c. o zonă periferică, corticala;
d. o zonă corticală cu piramide Malpighi;
e. medulara prezintă piramide Malpighi.
13. Medulara renală prezintă, pe secţiune:
a. formaţiuni piramidale;
b. capsula Bowman;
c. piramidele Malpighi;
d. glomeruli renali;
e. calicele renale mici.
14. Piramidele renale Malpighi se caracterizează prin următoarele:
a. au aspect triunghiular;
b. sunt situate în medulara renală
c. au vârful spre sinusul renal;
d. sunt în număr de trei;
e. se deschid în calicele renale mari.
15. Corticala renală conţine:
a. corpusculi renali;
b. piramide Malpighi;
c. papila renală;
d. tubi uriniferi;
e. ansa Henle.
16. Rinichii nu au următoarele roluri, cu EXCEPŢIA:
a. formarea reninei;

Subiect · pagina 3

b. activarea vitaminei B6;
c. formarea eritropoietinei;
d. gluconeogeneza;
e. gliconeogeneza;
17. Nefronul are următoarele caracteristici, cu unele excepții:
a. este unitatea funcțională a rinichiului;
b. numărul lor depășeste un milion pentru fiecare rinichi;
c. fiecare nefron prezintă o capsulă Bowman și cel puțin doi glomeruli;
d. prin arteriola eferenta circulă filtratul derivat din plasmă;
e. rețeaua capilarelor peritubulare ia naștere din arteriola eferentă.
18. Componentele nefronului sunt:
a. capsula Bowman;
b. tub contort distal;
c. ansa Henle;
d. ramura ascendentă a capsulei Bowman;
e. tub colector proximal.
19. Despre debitul sanguin renal nu se pot afirma următoarele, cu EXCEPŢIA:
a. reprezintă 25%din debitul cardiac de repaus;
b. este de aproximativ 1500ml /min;
c. este de 420ml/100g ţesut/min;
d. reprezintă 20%din debitul cardiac de efort;
e. este de aproximativ 1200 mL/min;
20. Următoarele afirmaţii despre debitul sanguin renal sunt adevărate, cu EXCEPŢIA:
a. este de aproximativ 1200ml/sec;
b. reprezintă 20% din debitul cardiac de repaus;
c. este de aproximativ 420/mL/100mg/min;
d. este de aproximativ 1200L/min;
e. reprezintă 25% din debitul cardiac de repaus;
21. Segmentele tubului urinifer sunt:
a. tubul contort proximal;
b. ansa Henle;
c. tubul contort distal;
d. corpusculul renal;
e. glomerulul renal.
22. Despre rinichi nu se pot afirma următoarele:
a. prezintă o capsulă renală la exterior;
b. fiecare rinichi conţine un număr de aproximativ 2 milioane de nefroni;
c. 80% din nefronii corticali ai rinichiului sunt corticali;
d. sunt situaţi de o parte şi de alta a coloanei vertebrale toracale;
e. sunt aşezaţi în cavitatea abdominală;
23. Nefronul se caracterizează prin:
a. reprezintă unitatea anatomică a rinichiului;
b. reprezintă unitatea funcţională a rinichiului;
c. are două componente;
d. are o lungime de 10-11 cm;
e. cuprinde corpusculul renal şi tubul urinifer.
24. Tubul contort proximal renal:
a. este situat în corticală;
b. se continuă cu tubul contort distal;

Subiect · pagina 4

c. este primul segment al tubului urinifer;
d. străbate medulara;
e. ese continua cu tubul colector
25. La nivelul nefronului, ansa Henle:
a. se află în continuarea tubului contort proximal;
b. are un braţ descendent;
c. are un braţ ascendent;
d. se continuă cu tubul colector;
e. este situată în zona medulară a rinichiului.
26. Ansa Henle prezintă următoarele caracteristici, cu unele excepții:
a. este fomată din două ramuri;
b. filtratul parcurge întâi ramura ascendentă și apoi pe cea descendentă;
c. continuă tubul contort distal;
d. ansa Henle unește ramura descendentă cu cea ascendentă;
e. este compusă din două ramuri și ansa Henle.
27. Tubii contorți:
a. sunt proximali și distali;
b. diferă după localizarea lor topografică;
c. primesc filtrat glomerular de la tubul contort distal;
d. sunt conectați de ansa Henle;
e. tubul contort proximal se deschide în tubul colector.
28. Tubul contort distal al nefronului, se caracterizează prin:
a. străbate medulara;
b. este situat în corticală;
c. este un tub muscular;
d. se continuă cu tubul colector
e. se află în continuarea ansei Henle.
29. La nivelul nefronului, tubul colector:
a. continuă ansa Henle;
b. se termină la nivelul calicelui mic;
c. continuă tubul contort proximal;
d. continuă tubul contort distal;
e. este important în mecanismul contracurent;
30. Rinichiul conţine următoarele tipuri de nefroni:
a. juxtamedulari;
b. viscerali;
c. corticali;
d. parietali;
e. superficiali.
31. În corpusculul renal se produc următoarele procese:
a. filtrarea glomerulară;
b. consum de energie;
c. secreţia tubulară;
d. formarea urinii primare;
e. reabsorbţia tubulară.
32. Căile urinare sunt reprezentate de:
a. calicele mici şi mari;
b. bazinetul;

Subiect · pagina 5

c. ureterul;
d. vezica urinară;
e. rinichi
33. Calicele renale mici:
a. sunt situate la vârful piramidelor Malpighi;
b. sunt situate în corticala renală;
c. prin unire formează calicele renale mari;
d. sunt situate în medulara renală;
e. se deschid în pelvisul renal.
34. Calicele renale mari se caracterizează prin:
a. se formează prin confluarea calicelor renale mici;
b. sunt în număr de trei;
c. prin unire formează pelvisul renal;
d. continua uretra;
e. sunt situate la vârful piramidelor Malpighi.
35. Pelvisul renal:
a. se mai numeşte pelvis abdominal;
b. este un conduct mai dilatat;
c. are în structură fibre cartilaginoase;
d. se continuă cu ureterul ;
e. se formează prin confluarea calicelor renale mari.
36. Ureterul:
a. se întinde între pelvisul renal şi vezica urinară;
b. este ultimul segment al căilor urinare;
c. este un organ pereche;
d. la nivelul său se acumulează urină,
e. este un tub muscular striat.
37. Vezica urinară prezintă:
a. două sfinctere;
b. un sfincter intern neted, reprezentat de muşchiul colului vezical;
c. un sfincter extern alcătuit din muşchi striat;
d. sfincterul extern controlat de sistemul nervos vegetativ;
e. sfincterul intern controlat voluntar.
38. Vezica urinară se caracterizează prin:
a. este porţiunea cea mai dilatată a căilor urinare;
b. acumulează urina care este adusă în mod continuu de către uretere;
c. evacuează urina în mod discontinuu prin actul micţiunii;
d. parenchimul vezical prezintă ţesut conjunctiv lax;
e. se umple progresiv până ce tensiunea intraparietală atinge o valoare prag.
39. Nefronii corticali se caracterizează prin:
a. au glomerulul situat în zona medulară a rinichiului;
b. au glomerulul situat în zona corticală a rinichiului;
c. ansa lor Henle ajunge în stratul profund al medularei;
d. au ansa Henle scurtă, ce ajunge în stratul extern al medularei;
e. au rol important în mecanismul de contracurent, prin care se produce urină concentrată.
40. Nefronii juxtamedulari au următoarele caracteristici:
a. au glomerulul situat la joncţiunea dintre corticală şi medulară;
b. ansa Henle coboară adânc în medulară;
c. uneori, ansa Henle poate ajunge la nivelul papilelor renale;
d. sunt importanţi în mecanismul de producere a urinei diluate;
e. reprezintă 85% din numărul total de nefroni.

Subiect · pagina 6

41. Inervaţia vezicii urinare este asigurată de:
a. simpatic, prin marele nerv splanhnic;
b. parasimpatic, prin nervii pelvici;
c. parasimpatic, prin nervul vag;
d. simpatic, determina contracţia sfincterul intern;
e. parasimpatic, ce contractă muşchiul vezical relaxează sfincterul extern.
42. La nivelul nefronului, reţeaua peritubulară:
a. provine din capilarizarea arteriolei eferente;
b. provine din capilarizarea arteriolei aferente;
c. se găseşte în special în jurul tubilor proximali,
d. se găseşte în special în jurul tubilor distali;
e. cea mai mare parte se găseşte în medulara renală.
43. Din vezica urinară, urina se evacuează prin următoarele structuri, cu EXCEPŢIA:
a. uretere;
b. uretră;
c. bazinet;
d. calice mari;
e. calice mici.
44. Despre uretere putem afirma următoarele:
a. sunt două tuburi musculare netede ce transportă urina spre vezica urinară;
b. încep la nivelul pelvisului renal;
c. sunt prevăzute cu mişcări peristaltice controlate de sistemul nervos vegetativ;
d. frecvenţa undelor peristaltice este accelerată de sistemul simpatic;
e. frecvenţa undelor peristaltice este încetinită de sistemul parasimpatic.
45. Rinichii mai pot îndeplini următoarele roluri:
a. formarea şi eliberarea reninei;
b. formarea şi eliberarea eritropoietinei;
c. gluconeogeneza;
d. activarea vitaminei D3
e. producerea elementelor figurate ale sângelui.
46. Despre debitul filtrării glomerulare se pot afirma următoarele, cu EXCEPŢIA:
a. este cantitatea de filtrat glomerular formată într-un minut de toţi nefronii unui rinichi;
b. este cantitatea de filtrat glomerular formată într-un minut de toţi nefronii ambilor rinichi;
c. este de aproximativ 125L/min;
d. este de aproximativ 180L/zi;
e. este cantitatea de filtrat glomerular formată într-o de toţi nefronii unui rinichi
47. Despre dinamica filtrării glomerulare nu se pot afirma următoarele, cu excepţia:
a. este realizată de presiunea din capilarele glomerulare (de 18 mmHg);
b. este realizată de presiunea coloid osmotica a proteinelor din capilare (32 mmHg);
c. este realizată de presiunea coloid osmotica a proteinelor din capsula Bowman (de 60
mmHg);
d. este realizată de presiunea din capsula Bowman care se opune filtrării;
e. este realizată de presiunea coloid osmotica a proteinelor din capilare (considerată 0);
48. Următoarele afirmatii despre forţele care realizează filtrarea la nivelul glomerului
sunt adevărate, cu EXCEPŢIA:
a. presiunea din capilarele glomerulare se opune filtrării;
b. presiunea coloid osmotica a proteinelor din capilare se opune filtrării;
c. presiunea coloid osmotica a proteinelor din capsula Bowman este de 60mmHg;
d. presiunea din capsula Bowman este de 32mmHg;
e. presiunea din capilarele glomerulare determina filtrarea;
49. Procesul de formare a urinei cuprinde:
a. filtrarea glomerulară;

Subiect · pagina 7

b. reabsorbţia tubulară;
c. secreţia tubulară;
d. numai mecanisme active;
e. numai mecanisme pasive de difuziune şi osmoză.
50. Filtrarea glomerulară constă în:
a. trecerea plasmei sanguine din capilarele glomerulare în capsula Bowman;
b. formarea urinei primare;
c. formarea urinii finale;
d. un proces ce se desfăşoară numai cu consum de energie;
e. trecerea plasmei sanguine din capsula Bowman în capilarele glomerulare.
51. Filtratul glomerular reprezintă:
a. o plasmă care nu conţine proteine în cantităţi semnificative;
b. lichidul care filtrează la capătul venos al venei porte;
c. o plasmă ce conţine un număr mediu de hematii;
d. urina primară;
e. urina finală.
52. Urina finală se caracterizează prin:
a. este rezultatul procesului de reabsorbţie tubulară;
b. este rezultatul procesului de secreţie tubulară;
c. este transportată prin uretere în vezica urinară;
d. conţine glucoză;
e. nu conţine substanţe organice şi anorganice.
53. La nivelul nefronului, filtratul glomerular:
a. se formează la nivelul glomerulului renal;
b. traversează diferitele porţiuni ale tubilor;
c. suferă procese selective de reabsobţie,
d. suferă procese selective de secreţie,
e. reprezintă urina finală.
54. La nivelul nefronului, reabsorbţia tubulară:
a. reprezintă recuperarea substanţelor utile organismului din filtratul glomerular;
b. se realizează de către celulele tubilor uriniferi ai nefronului;
c. se realizează prin procese pasive de difuziune şi osmoză;
d. se realizează prin procese active, cu consum de energie;
e. are loc numai în prezenţa unor hormoni, ADH şi aldosteron.
55. Celulele tubilor uriniferi:
a. sunt adaptate fizic pentru a realiza reabsorbtia tubulara;
b. prezintă la polul apical numeroşi microvilli;
c. prezintă numeroase mitocondrii care fabrica ADN necesar procesului de absorbţie;
d. membranele lor conţin biochimic pompe metabolice pentru transportul activ;
e. sunt adaptate morfologic pentru reabsorbtia tubulara;
56. Despre transportul pasiv se pot afirma următoarele, cu EXCEPŢIA:
a. se face pe baza unor legi chimice ale difuziunii în gradient electric;
b. se face pe baza unor legi chimice ale osmozei
c. se face pe baza unor legi fizice ale difuziunii în gradient chimic;
d. se face pe baza diferenţelor de presiuni hidrostatice;
e. se face pe baza unor legi chimice ale difuziunii în gradient electrochimic;
57. Despre transportul pasiv se pot afirma următoarele:
a. este limitat de o capacitate maximă de transport a nefronului;
b. nu necesită energie;
c. se face pe baza unor legi fizice ale difuziunii;
d. nu este limitat de o capacitate maximă de transport a nefronului;
e. se face pe baza diferenţelor de presiuni osmotice;

Subiect · pagina 8

58. La nivelul nefronului, prin transport pasiv, se reabsorb:
a. apa, în gradient osmotic;
b. ureea, în gradient chimic;
c. sodiul, în gradient electrochimic;
d. clorul, în gradient electric;
e. aminoacizii, în gradient osmotic.
59. În tubul proximal al nefronului, se reabsorb:
a. glucoză;
b. apă;
c. urâţi;
d. NH3;
e. toate substanţele organice.
60. Prin transport pasiv sunt recuperate următoarele substanţe, cu EXCEPŢIA:
a. uree
b. HCO3
c. Na+;
d. Cl-;
e. vitamine;
61. Prin transport activ se reabsorb:
a. glucoză;
b. apă;
c. aminoacizi;
d. creatinina;
e. fosfaţi.
62. Reabsorbţia apei se realizează la nivelul:
a. tubului colector:
b. tubului contort proximal;
c. ansei Henle;
d. tubului contort distal;
e. glomerulului renal.
63. La nivelul tubului contort distal au loc următoarele procese:
a. secreţia K+-lui prin mecanisme active;
b. rebsorbţia Na+-lui, sub acţiunea aldosteronului;
c. reabsorbţia facultativă a apei, sub acţiunea aldosteronului;
d. reabsorbţia ureei şi a amoniacului;
e. secreţia ionilor de amoniu.
64. La nivelul nefronului, reabsorbţia apei, se realizează astfel:
a. în proporţii diferite în toate segmentelele tubului urinifer,
b. cea mai importantă cantitate, în tubul contort proximal;
c. faculativ în tubii colectori;
d. faculativ în tubii contorţi distali;
e. la nivelul tubului proximal, numai sub acţiunea ADH-ului.
65. Reabsorbţia tubulară se caracterizează prin:
a. recuperarea unor substanţe utile organismului din urina primară;
b. trecerea unor constituienţi din tubul urinifer în capilarele sanguine peritubulare;
c. este un proces ce se realizează prin mecanisme active;
d. este un proces ce se realizează prin mecanisme pasive;
e. are loc numai la nivelul tubilor proximali ai nefronului.
66. Reabsorbţia facultativă a apei la nivelul nefronului:
a. are loc la nivelul tubilor proximali;
b. se realizează sub acţiunea ADH-ului ;
c. permite adaptarea volumului diurezei la starea de hidratare a organismului;

Subiect · pagina 9

d. se realizează numai în prezezenţa aldosteronului ;
e. antrenează şi absborţia altor ioni (H+).
67. La nivelul tubului urinifer, transportul pasiv se realizează prin:
a. difuziune;
b. osmoză;
c. diferenţa de presiune hidrostatică;
d. consum de energie şi oxigen;
e. consum de ATP.
68. În tubul proximal al nefronului au loc următoarele procese:
a. reabsorbţia apei în proporţie de 80%;
b. reabsorţia glucozei;
c. reabsorbţia sărurilor,
d. reabsorbţia apei în proporţie de 15%
e. cea mai importantă secreţie a potasiului.
69. Despre transportul activ, la nivelul tubului urinifer, putem afirma următoarele:
a. se datorează travaliului metabolic al nefrocitului,
b. este selectiv;
c. se realizează împotriva gradientelor de concentraţie,
d. se realizează conform gradientelor electrice;
e. intervine în recuperarea substanţelor utile organismului.
70. În tubii distali şi colectori ai nefronului au loc următoarele procese:
a. reabsorbţia apei, în proporţie de 15%,
b. secreţia potasiului, prin mecanism pasiv;
c. secreţia ureei;
d. secreţia creatinei;
e. rebsorbţia glucozei în proporţie de 10%.
71. În urină finală se regăsesc următorii compuşi:
a. fosfaţi;
b. proteine;
c. acid uric,
d. calciu,
e. magneziu.
72. În urină primară se regăsesc următorii compuşi:
a. glucoză;
b. proteine, în cantitate semnificativă;
c. sodiu,
d. potasiu;
e. amoniac, sub formă de clorură de amoniu.
73. La nivelul tubului urinifer se reabsorb, prin mecanism activ, următorii compuşi:
a. aminoacizi;
b. Na+;
c. K+;
d. uree;
e. unele vitamine.
74. La nivelul nefronului, secreţia tubulară:
a. completează funcţia de eliminare a unor substanţe toxice organismului;
b. contribuie la eliminarea unor medicamente din organism;
c. reprezintă procesul de trecere a substanţelor din interstiţiul peritubular în
lumenul tubului;
d. are acelaşi sens de transport ca reabsorbţia tubulară;
e. se desfăşoară numai la nivelul tubului contort proximal.

Subiect · pagina 10

75. La nivelul tubului urinifer se secretă:
a. H+;
b. amoniac;
c. Na+;
d. glucoză;
e. K+;
76. Urina finală conţine următoarele substanţe:
a. clor;
b. uree;
c. acid uric;
d. creatină;
e. glucoză.
77. Urina finală conţine următoarele substanţe:
a. apă, în proporţie de 1% din cea filtrată;
b. clorură de amoniu;
c. proteine;
d. saruri de Mg 2+;
e. hormoni.
78. Urina finală conţine următoarele substanţe:
a. mangan;
b. Na+;
c. K+;
d. enzime;
e. proteine.
79. Despre secreţia H+, la nivelul nefronului, putem afirma următoarele:
a. se realizează în special în tubul contort proximal;
b. se realizează cu consum de energie,
c. poate avea loc şi în tubul contort distal, în funcţie de pH-ul mediului intern;
d. se poate realiza şi sub formă de ioni de amoniu, determinând alcalinizarea suplimentară
a urinei;
e. în tubul contort proximal, mecanismul este pasiv.
80. Despre secreţia K+ , la nivelul nefronului, putem afirma următoarele:
a. are loc în special în tubul contort proximal,
b. se realizează prin schimb ionic;
c. prin acest proces, rinichiul menţine nivelul constant al potasemiei în organism;
d. are loc prin mecanisme pasive, la nivelul tubului contort distal;
e. se reabsorbe pasiv pe toată lungimea tubului urinifer.
81. Despre secreţia NH3, la nivelul nefronului, putem afirma următoarele:
a. reprezintă o modalitatea de excreţie suplimentară a protonilor;
b. se realizează sub formă de ioni de amoniu;
c. se poate face şi sub formă de clorură de amoniu;
d. are efect antitoxic, producând alcalinizare suplimentară a urinei,
e. se realizează numai în prezenţa ionilor de K+.
82. Funcţia endocrină a rinichiului constă în secreţia următorilor hormoni
cu EXCEPŢIA:
a. oxitocina
b. ADH;
c. eritropoietină;
d. aldosteron;
e. mineralocorticoizi.
83. La nivelul tubului contort distal al nefronului:

Subiect · pagina 11

a. acţionează mecanisme de transport prin schimb ionic;
b. procesele de reabsorbţie se desfăşoară sub acţiunea aldosteronului;
c. procesele de reabsorbţie se desfăşoară sub acţiunea hormonului diuretic;
d. procesele de secreţie şi absorbţie se desfăşoară în funcţie de pH-ul mediului intern;
e. acţionează numai mecanisme active de secreţie a substanţelor utile organismului.
84. Urina finală nu conţine următoarele componente chimice, cu EXCEPŢIA:
a. 85%apă;
b. substanţe minerale (saruri de Ca, K, Na, Mn))
c. uree;
d. creatina;
e. leucocite;
85. Ureterele se caracterizează prin următoarele :
a. transportă urina primară de la bazinet la vezica urinară
b. se deschid în vezica urinară prin două orificii;
c. pătrund oblic în peretele vezical, prevenind astfel refluxul urinei din vezică în ureter;
d. prezintă un sfincter neted controlat de nervul vag;
e. au un sfincter striat controlat voluntar.
86. La nivel renal, potasiul suferă următoarele procese:
a. filtrare
b. reabsorbţie prin transport activ
c. reabsorbţie prin transport pasiv
d. secreţie activă
e. secreţie pasivă
87. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:
a. filtratul glomerular este o plasmă care nu conţine protein în cantităţi semnificative;
b. unitatea morfofunţională a rinichiului este nefronul;
c. presiunea din capsula Bowman favorizează filtrarea;
d. presiunea proteinelor din capsula Bowman se opune filtrării;
e. un nefron este constituit din corpusculul Malpighi şi tubul urinifer.
88. Micţiunea:
a. este procesul de golire a vezicii urinare;
b. are loc când tensiunea intraparietală atinge o valoare prag;
c. este controlată de centrii din măduva spinării;
d. este un proces involuntar;
e. poate fi controlată de centrii nervoşi superiori.
89. Sfincterul extern al vezicii urinare:
a. este format din fibre musculare striate;
b. este sub controlul sistemului nervos vegetativ;
c. previne micţiunea, chiar şi atunci când controlul involuntar tinde să o iniţieze;
d. este relaxat de parasimpatic;
e. este inhibat de simpatic.
90. Creşterea presiunii în vezica urinară:
a. este determinată de distensia pereţilor vezicali ca urmare a acumulării urinei;
b. determină relaxarea sfincterului uretral extern;
c. stimulează dendritele neuronilor din ganglionii spinali cervicali;
d. stimulează receptorii din peretele vezical;
e. determină refluarea urinei în uretere.
91. Creşterea presiunii în vezica urinară:
a. este determinată de distensia pereţilor vezicali ca urmare a acumulării urinii;
b. poate creşte la 5-10 mmHg dacă s-au acumulat 30-50 mL de urină;
c. poate creşte foarte mult şi rapid dacă volumul urinii depăşeşte 300-400 mL;

Subiect · pagina 12

d. stimulează receptorii din peretele vezical;
e. determină refluarea urinei în uretere.
92. Reflexul de micţiune:
a. este un reflex controlat în întregime de măduva spinării;
b. odată iniţiat se autoamplifică, până la atingerea unui prag critic;
c. este inhibat de fibrele simpatice, cu origine în măduva sacrată;
d. determină relaxarea sfincterului vezical extern, pe cale parasimpatică;
e. poate fi stimulat de fibrele parasimpatice ale nervului vag.
93. Următoarele afirmaţii referitoare la micţiune sunt adevărate:
a. calea aferentă este parasimpatică;
b. calea eferentă determină relaxarea sfincterului vezical intern;
c. calea eferentă este reprezentată de nervii pelvieni;
d. parasimpaticul contractă sfincterul vezical intern;
e. simpaticul relaxează sfincterul vezical intern.
94. Despre tractul urinar se pot afirma următoarele:
a. prezenta bacteriilor la acest nivel poate determina inflamaţie;
b. în mod normal este steril;
c. în mod normal este rezistent la colonizarea bacteriană;
d. are aceleaşi manifestări clinice şi la bărbat şi la femeie;
e. o bună hdratare poate creşte riscul unei asemenea suferinţe;
95. Următoarele afirmaţii referitoare la sindromul nefritic sunt false, cu EXCEPŢIA:
a. tratamentul se poate realiza prin dializa;
b. se manifesta prin hipertensiune, hematurie;
c. este reprezentat de glomerulonefrita;
d. se manifesta prin insuficienţă renală şi edeme;
e. este stadiul final a numeroase boli renale;
96. Despre insuficienţă renală nu se pot afirma următoarele, cu excepţia:
a. poate fi acută sau cronică;
b. apare datorită prezenţei bacteriilor în vezica urinară;
c. reprezintă stadiul evolutiv final al bolilor renale;
d. tratamentul se face prin pomparea sângelui într-un circuit interior organismului;
e. insuficienţă renală cronică se instalează progresiv şi este ireversibilă;
97. Vascularizația nefronului are următoarele caracteristici, cu unele excepții:
a. arteriola aferentă părăsește glomerulul renal;
b. arteriola aferentă formează rețeau capilarelor peritunulare;
c. vena renală drenează sângele din rinichi;
d. aretriola eferentă părăsește glomerulul renal și formează o rețea;
e. artera renală aduce se divide și dă naștere arteriolei aferente.
98. Rețeaua capilarelor peritubulare:
a. se distribuie în jurul tubilor nefronului;
b. pătrunde în glomerulul renal;
c. derivă din arteriola eferentă;
d. diferă după localizare și derivă din arteriola aferentă;
e. formează o rețea în jurul ureterului.
99. Capsula Bowman prezintă următoarele caracteristici, cu unele Excepții:
a. formează o rețea capilară peritubulară;
b. înconjuară glomerulul;
c. denumită și capsulă glomerulară;

Subiect · pagina 13

d. înconjuară glomerulul format din arteriola eferentă;
e. prezintă pereți permeabili la nivelul cărora se realizează filtrarea glomerulară.
100. Rețeaua capilarelor peritubulare are următoarele caracteristici, cu unele Excepții:
a. include arteriola eferentă;
b. derivă din vena renală;
c. arteriola eferentă formează rețeaua peritubulară;
d. include arteriola aferentă;
e. pătrunde în capsula Bowman.

Deschide documentul original

Continuă pregătirea

Vezi arhiva completă

Model de pregătire · 2026Biologie · Bază oficială de întrebări – ACTIVIT CARDIACADeschide fișa Model de pregătire · 2026Biologie · Bază oficială de întrebări – An. GustativDeschide fișa Model de pregătire · 2026Biologie · Bază oficială de întrebări – An. olfactivDeschide fișa Model de pregătire · 2026Biologie · Bază oficială de întrebări – Anal kinestezicDeschide fișa Model de pregătire · 2026Biologie · Bază oficială de întrebări – ANALIZ acusticDeschide fișa Model de pregătire · 2026Biologie · Bază oficială de întrebări – Analizatorul cutanatDeschide fișa

Răspunsuri directe

Ce trebuie să știi despre acest subiect?

Ce document de admitere este acesta?

Pagina prezintă model de pregătire din 2026 pentru Biologie, la Facultatea de Medicină. Documentul este etichetat după instituție, facultate, program și tipul probei folosind inventarul public verificat. Consultă metodologia actuală a instituției pentru condițiile examenului viitor.

Există și barem sau răspunsuri pentru acest subiect?

Nu există un barem public asociat în inventarul verificat pentru acest document. ProfesorBun nu generează și nu inventează răspunsuri oficiale. Poți folosi subiectul pentru antrenament, dar corectarea trebuie făcută cu metodologia instituției, cu materiale oficiale suplimentare sau împreună cu un profesor.

Cum folosesc acest subiect în pregătirea pentru admitere?

Rezolvă documentul fără ajutor și respectă timpul prevăzut de metodologia examenului. Corectează cu baremul disponibil, marchează capitolele unde ai pierdut puncte și repetă exerciții similare. Compară apoi cu alte probe din aceeași facultate și confirmă programa curentă pe site-ul oficial al instituției.